în caţavencul curent e un articol al unui meşter mare, nu calfă, ci zidare, în care ni se explică cum a apărut beleaua asta de iepuraş în peisagiul sfintei sărbători de Paşti. Andrei Găitănaru povesteşte cum că zeiţa de neam nordic Eostre a găsit o pasăre moartă şi s-a apucat s-o învieze şi neavând toate ştiinţele necesare i-a ieşit un iepuraş... iepuraşul ca să-i mulţumească i-a adus drept ofrandă zeiţei propriile ouă vopsite că el tot pasăre se ştia. (glumele de autobază nu-şi au locul în această poveste inocentă)
creştinii au profitat de acestă candidă sărbătoare păgână pe care nu au putut-o eradica şi i-au adăugat sensul solemn al Învierii, iar de aici vine şi numele de Easter. ba, cică, de-aici provine şi prefixul "austro" ceea ce înseamnă "a străluci", adicătelea se leagă tot de lumină.

cam asta ar fi povestea lighioanei urecheate care face oo. roşii!

şi cum a zis alt mare ciumec: "Licht, mehr Licht!"

lumină s-avem!