luni, 27 decembrie 2010

...scurtă continuare la articolul cu colindătorii.

aseară, 27 dec, pe la ora 19, am auzit ultima bombă de colind pe str. valea Oltului...
tot o tobă spărtigoasă acompaniată de ce credeţi dragii tetii?... o vuvuzea, teteo!
incredibil... hilar... grotesc...

miercuri, 22 decembrie 2010

Colindători?

Aseară, 21 dec. ora 18… eram la piaţa Unirii…
În parcul din faţa magazinului pe o scenă nişte artişti populari se căzneau să imite cât mai bine un pleibec chinuit destul de zgribuliţi pe o scenă. În parc brazi construiţi din fiare şi plini de luminiţe. Pe trotuar parcată o utilitară cu generator mormăia oferind energia necesară circului.
Magazinul Unirea sclipea din mii de beculeţe, în faţă la mecdonald tineri ce se aşteptau unii pe alţii, şuţi, taximetrişti obişnuiţi şi cocalari ţepari, lume pestriţă. Fauna omniprezentă în faţa stabilimentului…
Traversez spre raiffeisenul de lângă biserica sf. Ioan, aia translatată pe timpurile lu Pif, arză-l-ar focu’. Intru în bancă şi rezolv treaba în 2 minute, iar când ies se auzea dinspre magazinul cocor un zgomot de tobe şi fluiere, ceva cam ca pe stadioane… Când i-am văzut mai bine erau vreo 10-12 ţigani prăpădiţi şi rebegiţi de frig, echipaţi în nişte boarfe zdrenţuite şi jegoase poreclite costume naţionale. Această gloată făcea un zgomot demonic cu pretenţii de colind… nu era decât o hoardă de barbari păgâni obosiţi şi cam beţi ce nu avea nicio legătură cu uratul de sărbători.
Peste o jumătate de ceas în tramvaiul 21 spre obor, un alt reprezentatnt al etniei conlocuitoare a colindat dintr-un acordeon ce apucase şi timpuri bune un mix din care am identificat clar jingle bells, valurile dunării, drumurile noastre toate, etc, şi alte colinde neaoşe, româneşti, ce mi-au umplut sufletul de sfânta bucurie a sfintelor sărbători.
După ce a coborât (sau s-a potolit) acordeonistul a ieşit la rampă un puradel ce a cântat câteva strofe din colinde şi bineînţeles, nelipsitul jingle bells. Acesta a fost agăţat de o altă rroamă oacheşă de vreo 22 de ani care i-a dat un leu şi l-a provocat să cânte ultimul salam. Releele mi-au mers greu până am decodificat că garoaica voia să-i fie interpretată ultima creaţie a canautorului multimiliardar nu-ştiu-cum Salam… Copilul nu a mers pe această provocare intuind că in această stagiune se cântă numai colinde.
Revenit în cartierul de baştină văd o altă adunătură de inşi îmbrăcaţi în fantome cred, că alea nu puteau fi costume naţionale, ci doar nişte biete cerşafuri nespălate… care băteau o tobă spartă şi scheunau din nişte alămuri coclite de milenii, ceva ce suna a muzică de bâlci sau circ…
E drept că nu mă pricep la muzică deloc, dar alea nu erau colinde…
Aşadar, să aşteptăm colindători adevăraţi… dacă or mai fi…