în seara asta, pe la ora şapte, chip de înger îşi pune să pape nişte cartofiori prăjiţi cu nişte peşte... eu, fireşte, n-o bag în seamă, iar ea se apucă de mâncat.
Dispare pentru câteva momente şi eu nici nu observ. Vine gîfîind şi îmi spune că i-a rămas un os de peşte în gât. Nu era prima dată când se întâmpla asta şi nu escaladez problema. Mai trec vreo cinşpe secunde şi femeia începe să horcăie mai convingător.
Îl sun pe fratili Busse şi-i expun problema, iar el se înfiinţează în zece minute şi ducem mortăciunea la spital.
La municipal, un doctoraş ne explică că suntem pe un drum greşit! Ei nu au ce ar trebui să aibe o secţie de urgenţe ORL. E şi greu să ai un bec şi o pensetă să-i bagi ăluia pe gât să-i scoţi osu...
La Panduri, la ORL e o atmosferă mişto. E un spital curat ce pare părăsit. Înăuntru e cald, primitor, nu miroase a spital. Doctorii au preluat cazul instantaneu, iar lighioaia mea a intrat în "operaţie" imediat...
După vreo 17 minute de coşmar i-au dibuit şi scos osciorul ăla din fundul gâtului cu ajutorul unei maşinării diabolice, numită endoscop.
Pentru că dădea din limbă la inspecţia şi extracţia osciorului i s-a admnistrat un anestezic dintr-un şprai şi a stat mută o vreme...
Avea o rană în gât, iar mie mi-era teamă că nu prea o să poată mânca...
Acasă a continuat să halească, şi mai mult!, mi-a halit şi vreo doo pahare de bere!
Să fii sănătoasă, pisanchioane!
cara mengobati wasir pada ibu menyusui
Acum 7 ani
