miercuri, 21 aprilie 2010

Eyjafjallajokull – blestemul ursului gunoier

Vă mai amintiţi pe cine a lovit mai întâi criza?
Acum câteva luni au arătat la tv cum nişte islandezi au atacat şi jefuit magazine de alimente, ce să mai, oarecare răzmeriţă. Ba chiar l-au caftit pe un ministru în stradă, ce venise să-i potolească.
La câteva zile am aflat tot din presă că foametea ce îi lovise la propriu era generată de faptul că mai toate băncile lor erau falite sau insolvente cum se spune acum… Englezii au fost primii care au oprit vapoarele cu alimente de frica amărîţilor de 300.000 de inşi, cât numără suflarea lor, că n-or să-şi plătească nota. Noi, europenii, cei mai bogaţi şi erudiţi dintre civilizaţi i-am lăsat de izbelişte. Repet, 300.000 de inşi!
Când s-au văzut strânşi cu uşa de bogaţii şi foarte mulţii lor vecini, europenii, nu au mai avut încotro: au dat drumul la vulcan!.
Ne-au pus cenuşă în capul avioanelor, de până acum, ne costă un miliard de euroi numai pagubele… Numai ruşii mai fac aşa cu robinetu’ de gaz! Însă aşa merităm.

De fapt realitatea e alta, zic eu…
In ţara lor există urşi. Albi. Ei se împrieteniseră mai demult cu urşii noştri, mai închişi la culoare şi aflaseră de la ei că e foarte uşor să te hrăneşti de la tomberon şi că dacă ştii să rînjeşti frumos la cameră, la turişti, mai ciupeşti potol suplimentar…
În urma crizei bieţii urşi de-acolo, dedulciţi la apucăturile ursului neaoş, nu au mai găsit hrană la tomberon şi, prin urmare, au început să zgîrme cu ghearele în pământ după rădăcini şi altele bune pentru urşi. Al dracului necaz, e că s-au nimerit să scurme exact în locul denumit Eyjafjallajokull. Ştiau ei, ce ştiau!

duminică, 11 aprilie 2010

condoleanţe, fraţi polonezi!

În 1939 tancurile naziste au atacat o Polonie care se apăra în faţa lor cu nişte regimente de cavalerie.
Soarta lor a fost tratată sec, în câteva secunde, golăneşte, de Hitler şi Stalin: jumi-juma.
I-au călărit pe bieţii polonezi de i-a găsit bîţu’, dar le-a rămas în picioare istoria.
Nu fac parte din tagma conspiraţioniştilor dar nu pot să nu observ că preşedintele Lech Kaczynski şi-a pierdut viaţa în Maica Rusie într-un avion rusesc Tu 154 (Ty-154), Boeingul 737 rusesc de mâna a doua…
Viaţa e o ironie!

Polonezii ne-au livrat cel mai mare bun: pe Ioan Paul al doilea care a abolit comunismul şi probabil că asta e pedeapsa pe care trebuie s-o plătească principalului duşman.
Să te odihnească Dumnezeu, Lech, cum îl odihneşte pe serenissimul Părinte Ioan Paul!
Condoleanţe, fraţi polonezi!

vineri, 9 aprilie 2010

despre Tanna

Am tot urmărit pe NG serialul „Meet the Natives”, probabil că-l ştiţi, ăla cu negroteii ăia de pe insula Tanna din arhipelagul Vanuatu, care vin fie prin Evropa, fie prin State să stabilească foarte clar că, noi toţi provenim de-acolo din insulele lor că aşa zice zeul lor local…
Ei bine, sunt uimit de puritatea şi candoarea lor deşi postul NG e comercial şi totul ar putea fi o făcătură.
Cu toate astea nu pot să nu remarc atitudinea oamenilor cu care intră ei în contact şi nu cred că sunt cu toţii actori plătiţi să ne arunce praf în ochi.
Comparativ vorbind, insula Tanna este de două ori cât Bucureştiul ca suprafaţă (550 kmp faţă de 250 kmp) şi are de 100 de ori mai puţini locuitori (20.000 faţă de 2.000.000). Cum ar veni măi, vere, dacă am lua gâtu’ la 100 de inşi de căciulă la noi în Bucale ai face rariştea aia de la ei… Mai adaug că insula aia se găseşte în Pacificul de sud unde clima e cu adevarat prietenoasă, iar noi stăm în Ioropa cea poluată…
Interesul mă poartă în continuare şi din ce zice wiki şi alte articole aflu ca pe Tanna nu e curent, frăţicule! Au ei nişte generatoare pe la spital şi grădiniţă, însă în rest… opiaţ, taică!
Oamenii ăia ce poartă tanga din paie şi locuiesc în case acoperite cu papură ne întreabă de ce purtăm noi războaie: pentru pământ, animale sau gaz? Gazul, lor le foloseşte doar la opaiţ sau generator, nici vorbă de Gazprom sau politici de sclavie generată de combustibili fosili… La o adică dau dracului generatoarele, la opaiţ pun untură şi au ceea ce vor: LUMINA!
Ne întreabă de ce unii au blocuri şi averi impresionante când există homleşi.
Ne întreabă de ce ne trimitem fiii la războaie care nu ne privesc.
De ce nu suntem veseli?
De ce nu cântăm şi dansăm? (cântecul lor e o incantaţie de fapt, iar dansul lor e o bătută tot-pe-loc-pe-loc-pe-loc)
De ce sunt discrepanţe imense între oameni?

Ne vom ocupa de ei cât de curând!
Le montăm o centrală elecrică pe cărbuni sau lemne, că e insula plină de copaci, îi educăm în stil occidental, le dăm sida şi ce boli mai avem noi p-acilea, alcool, tutun… drog au şi ei, băutura lor, a bărbaţilor, e o băutură nealcoolică dar uşor halucinogenă care nu dă dependenţă, stoarsă din nişte rădăcini…
Apoi le ducem maşini şi cât mai multe bărci cu motor.
Construim olinclusivuri cât mai înalte să se ducă cohortele de turişti. Cu bani!
Cu niţel noroc îi şi creştinăm!

Ferice de ei şi vai de viitorul lor!