joi, 2 iunie 2011

Răutate?

Azi mă întorceam spre casă oarecum calm şi puţin încălzit de soarele de după polaie. Gândurile mele amestecate şi apăsătoare nu-mi dădeau pace. Observ chiar pe aleea din faţa blocului, din sens opus, că venea o tanti blondă şi îndesată la vreo treij de primăveri care împingea un cărucior în care se afla un copilaş, sugar probabil, mic-mic care plângea amarnic. Cocoana îl trăgea de mânuţe şi ţipa la el: "deschide ochii şi uită-te la mine!". Mi s-a părut a fi o reacţie destul de dură şi nepotrivită cu vârsta pruncului. Madama avea o privire rea ce nu prea era potrivită pentru o mamă, dar câte mame nu i-ar sugruma pe pruncii care le strică liniştea... mai arunc o privire exact când o depăşeam şi conchid: nu mă bag!
Pe alee exact în dreptul unde ea se oprise şi scutura energic mânuţele copilului un bătrân, un vecin pe care-l ştiu se uita binevoitor la scena pe care o observase la fel ca mine. Cu o privire caldă şi binevoitoare moşu îi zice cocoanii: "luaţi-l doamnă un pic în braţe că poate...". Ridic ochii din pământ şi o văd p-aia, cu o privire de viperă, că îl întrerupe pe moşu din vorbă şi-l execută: " ce te bagi, domnule, cum îmi cresc eu copilul!?!..."
Reacţionez aşa cum mă ştiu: "păi madam, pare că vrei să-l omori, nu să-l creşti!".
Ambii rămân buimaci, iar eu o tund în scara blocului tremurând de frica răutăţii mele.

Niciun comentariu: