Dio - te iubesc, maestre!

...din nefericire acum o lună a mierlit-o Ronnie James Dio, iar eu am aflat abia acum câteva zile...
http://www.ronniejamesdio.com/
era vorba că vine să cânte la noi şi am citit pe la începutul lunii mai că un nenorocit de cancer la stomac îl opreşte de la acest turneu. doftorii îi ziseseră că îl duce...uite că nu l-a dus şi s-a dus!

nu aş fi deschis acest topic dacă Dio nu ar fi fost unul dintre pilonii adolescenţei mele.

ăi mai bătrâni dintre noi ştiu, desigur, că cine a cântat în Black Sabbath nu poate fi altceva decât o L E G E N D Ă !!!!!!!!!! ...şi nu numai cine a cântat - mi-aş fi dorit să fi fost măcar femeie de serviciu la ei... :)

să te odihneşti, maestre, că tu mi-ai luminat cândva întunericul cu curcubeul tău! http://www.youtube.com/watch?v=LmSt1oEIshE


şi iată cum arată situl oficial Black Sabbath : http://www.black-sabbath.com/

ascult siderat ştirile de ieri seară în care un biet copil de 9 ani moare din cauze complicate în urma unei fracturi banale la un braţ...
nişte doctori l-au tratat, aşa cum l-au tratat de-a murit... halal!
ziaristu lu peşte, care făcuse ceva valuri, de se băgase în treaba asta chiar şi Arafat, pusese un titlul dracului pe ecran: "Cad capete", referindu-se la soarta prăpădiţilor ălora de medici care s-au căcat în ea de meserie...
tragedia e fără margini, e inutil să mai zic, a murit cu zile un copil, dar tragedia la nivel de ţară, şi nu acest caz izolat, a spus-o una dintre rubedeniile copilului, un tip ce părea slab alfabetizat dar care ştie cum merge sistemul nostru: "nu s-a ocupat de el că n-a avut bani!"
sec! adevărat! tragic!

insomnie

Trebuie să vă mărturisesc că uneori mă chinuie insomnia.
Uneori, însă, am parte de ajutor din partea autorităţilor statului, recte miliţia!
Mi s-a întâmplat destul de des, dar az-noapte a fost circ maxim:
dormemam iepureşte pe la 4:30 şi aud sirenele maşinii de miliţie. E inutil să vă spun că le ştiu foarte clar care e de miliţie, care de salvare, care de bombieri... Şi se auzeau teteo... cam 3 bucăţi venind pe bd. Timişoara către str. Valea Oltului. Îmi zîc "îi bai mare dacă se reped 3 echipaje...". Sirenele piuiau de te băgau în draci, iar zgomotul se amplifica. În cele din urmă mă ridic din pat şi mă uit pe geam deşi nu aveam ce vedea. Frecvanţa piuielii sirenei şi a girofarurilor crează impresia că maşinile alea goneau cu 100 kmh într-un Bucureşti cu traficul adormit al duminicii dimineaţă la ora la care se crapă de ziuă. Deşi nu le vedeam, maşinile se deplasau cu maximum 30 kmh, vedeam clar luminile girofarurilor, şi ştiu ce vorbesc, conduc maşina de 20 de anişori. Au parcurs str. Valea Oltului către str. Prelungirea Ghencea şi după, cam 20 de minute, au făcut cale-întoarsă cu acelaşi zgomot infernal dar mai repede, aveau cam 50 kmh.
Oare să vă mai zic că sirena se foloseşte numai când e trafic intens ca să se mişte mai repede salvatorii?... Să zic că miliţia are nişte regulamente în care e interzis să scoli populaţia şi copiii cu sirenele care induc panica, la ore de somn?
În loc să protejezi liniştea publică pentru care eşti plătit, porneşti sirena că tu eşti organu... şi te caci pe tine să spui că era o urgenţă.
Într-o ţară cu apă caldă primarul sectorului 6 ar fi interogat şeriful local cu privire la scandalul creat de miliţienii din dotarea dumisale, de ce nu au fost în stare să rezolve problema fără circ şi fără să scoale tot cvartalul... dacă ăla nu era deja cu demisia în mână...
Acum, cănd scriu aceste rânduri, e ora 0 şi se mai auzi o sirenă...

Eyjafjallajokull – blestemul ursului gunoier

Vă mai amintiţi pe cine a lovit mai întâi criza?
Acum câteva luni au arătat la tv cum nişte islandezi au atacat şi jefuit magazine de alimente, ce să mai, oarecare răzmeriţă. Ba chiar l-au caftit pe un ministru în stradă, ce venise să-i potolească.
La câteva zile am aflat tot din presă că foametea ce îi lovise la propriu era generată de faptul că mai toate băncile lor erau falite sau insolvente cum se spune acum… Englezii au fost primii care au oprit vapoarele cu alimente de frica amărîţilor de 300.000 de inşi, cât numără suflarea lor, că n-or să-şi plătească nota. Noi, europenii, cei mai bogaţi şi erudiţi dintre civilizaţi i-am lăsat de izbelişte. Repet, 300.000 de inşi!
Când s-au văzut strânşi cu uşa de bogaţii şi foarte mulţii lor vecini, europenii, nu au mai avut încotro: au dat drumul la vulcan!.
Ne-au pus cenuşă în capul avioanelor, de până acum, ne costă un miliard de euroi numai pagubele… Numai ruşii mai fac aşa cu robinetu’ de gaz! Însă aşa merităm.

De fapt realitatea e alta, zic eu…
In ţara lor există urşi. Albi. Ei se împrieteniseră mai demult cu urşii noştri, mai închişi la culoare şi aflaseră de la ei că e foarte uşor să te hrăneşti de la tomberon şi că dacă ştii să rînjeşti frumos la cameră, la turişti, mai ciupeşti potol suplimentar…
În urma crizei bieţii urşi de-acolo, dedulciţi la apucăturile ursului neaoş, nu au mai găsit hrană la tomberon şi, prin urmare, au început să zgîrme cu ghearele în pământ după rădăcini şi altele bune pentru urşi. Al dracului necaz, e că s-au nimerit să scurme exact în locul denumit Eyjafjallajokull. Ştiau ei, ce ştiau!

condoleanţe, fraţi polonezi!

În 1939 tancurile naziste au atacat o Polonie care se apăra în faţa lor cu nişte regimente de cavalerie.
Soarta lor a fost tratată sec, în câteva secunde, golăneşte, de Hitler şi Stalin: jumi-juma.
I-au călărit pe bieţii polonezi de i-a găsit bîţu’, dar le-a rămas în picioare istoria.
Nu fac parte din tagma conspiraţioniştilor dar nu pot să nu observ că preşedintele Lech Kaczynski şi-a pierdut viaţa în Maica Rusie într-un avion rusesc Tu 154 (Ty-154), Boeingul 737 rusesc de mâna a doua…
Viaţa e o ironie!

Polonezii ne-au livrat cel mai mare bun: pe Ioan Paul al doilea care a abolit comunismul şi probabil că asta e pedeapsa pe care trebuie s-o plătească principalului duşman.
Să te odihnească Dumnezeu, Lech, cum îl odihneşte pe serenissimul Părinte Ioan Paul!
Condoleanţe, fraţi polonezi!

despre Tanna

Am tot urmărit pe NG serialul „Meet the Natives”, probabil că-l ştiţi, ăla cu negroteii ăia de pe insula Tanna din arhipelagul Vanuatu, care vin fie prin Evropa, fie prin State să stabilească foarte clar că, noi toţi provenim de-acolo din insulele lor că aşa zice zeul lor local…
Ei bine, sunt uimit de puritatea şi candoarea lor deşi postul NG e comercial şi totul ar putea fi o făcătură.
Cu toate astea nu pot să nu remarc atitudinea oamenilor cu care intră ei în contact şi nu cred că sunt cu toţii actori plătiţi să ne arunce praf în ochi.
Comparativ vorbind, insula Tanna este de două ori cât Bucureştiul ca suprafaţă (550 kmp faţă de 250 kmp) şi are de 100 de ori mai puţini locuitori (20.000 faţă de 2.000.000). Cum ar veni măi, vere, dacă am lua gâtu’ la 100 de inşi de căciulă la noi în Bucale ai face rariştea aia de la ei… Mai adaug că insula aia se găseşte în Pacificul de sud unde clima e cu adevarat prietenoasă, iar noi stăm în Ioropa cea poluată…
Interesul mă poartă în continuare şi din ce zice wiki şi alte articole aflu ca pe Tanna nu e curent, frăţicule! Au ei nişte generatoare pe la spital şi grădiniţă, însă în rest… opiaţ, taică!
Oamenii ăia ce poartă tanga din paie şi locuiesc în case acoperite cu papură ne întreabă de ce purtăm noi războaie: pentru pământ, animale sau gaz? Gazul, lor le foloseşte doar la opaiţ sau generator, nici vorbă de Gazprom sau politici de sclavie generată de combustibili fosili… La o adică dau dracului generatoarele, la opaiţ pun untură şi au ceea ce vor: LUMINA!
Ne întreabă de ce unii au blocuri şi averi impresionante când există homleşi.
Ne întreabă de ce ne trimitem fiii la războaie care nu ne privesc.
De ce nu suntem veseli?
De ce nu cântăm şi dansăm? (cântecul lor e o incantaţie de fapt, iar dansul lor e o bătută tot-pe-loc-pe-loc-pe-loc)
De ce sunt discrepanţe imense între oameni?

Ne vom ocupa de ei cât de curând!
Le montăm o centrală elecrică pe cărbuni sau lemne, că e insula plină de copaci, îi educăm în stil occidental, le dăm sida şi ce boli mai avem noi p-acilea, alcool, tutun… drog au şi ei, băutura lor, a bărbaţilor, e o băutură nealcoolică dar uşor halucinogenă care nu dă dependenţă, stoarsă din nişte rădăcini…
Apoi le ducem maşini şi cât mai multe bărci cu motor.
Construim olinclusivuri cât mai înalte să se ducă cohortele de turişti. Cu bani!
Cu niţel noroc îi şi creştinăm!

Ferice de ei şi vai de viitorul lor!

altă întâmplare

în seara asta, pe la ora şapte, chip de înger îşi pune să pape nişte cartofiori prăjiţi cu nişte peşte... eu, fireşte, n-o bag în seamă, iar ea se apucă de mâncat.
Dispare pentru câteva momente şi eu nici nu observ. Vine gîfîind şi îmi spune că i-a rămas un os de peşte în gât. Nu era prima dată când se întâmpla asta şi nu escaladez problema. Mai trec vreo cinşpe secunde şi femeia începe să horcăie mai convingător.
Îl sun pe fratili Busse şi-i expun problema, iar el se înfiinţează în zece minute şi ducem mortăciunea la spital.
La municipal, un doctoraş ne explică că suntem pe un drum greşit! Ei nu au ce ar trebui să aibe o secţie de urgenţe ORL. E şi greu să ai un bec şi o pensetă să-i bagi ăluia pe gât să-i scoţi osu...
La Panduri, la ORL e o atmosferă mişto. E un spital curat ce pare părăsit. Înăuntru e cald, primitor, nu miroase a spital. Doctorii au preluat cazul instantaneu, iar lighioaia mea a intrat în "operaţie" imediat...
După vreo 17 minute de coşmar i-au dibuit şi scos osciorul ăla din fundul gâtului cu ajutorul unei maşinării diabolice, numită endoscop.
Pentru că dădea din limbă la inspecţia şi extracţia osciorului i s-a admnistrat un anestezic dintr-un şprai şi a stat mută o vreme...
Avea o rană în gât, iar mie mi-era teamă că nu prea o să poată mânca...
Acasă a continuat să halească, şi mai mult!, mi-a halit şi vreo doo pahare de bere!
Să fii sănătoasă, pisanchioane!