Răutate?

Azi mă întorceam spre casă oarecum calm şi puţin încălzit de soarele de după polaie. Gândurile mele amestecate şi apăsătoare nu-mi dădeau pace. Observ chiar pe aleea din faţa blocului, din sens opus, că venea o tanti blondă şi îndesată la vreo treij de primăveri care împingea un cărucior în care se afla un copilaş, sugar probabil, mic-mic care plângea amarnic. Cocoana îl trăgea de mânuţe şi ţipa la el: "deschide ochii şi uită-te la mine!". Mi s-a părut a fi o reacţie destul de dură şi nepotrivită cu vârsta pruncului. Madama avea o privire rea ce nu prea era potrivită pentru o mamă, dar câte mame nu i-ar sugruma pe pruncii care le strică liniştea... mai arunc o privire exact când o depăşeam şi conchid: nu mă bag!
Pe alee exact în dreptul unde ea se oprise şi scutura energic mânuţele copilului un bătrân, un vecin pe care-l ştiu se uita binevoitor la scena pe care o observase la fel ca mine. Cu o privire caldă şi binevoitoare moşu îi zice cocoanii: "luaţi-l doamnă un pic în braţe că poate...". Ridic ochii din pământ şi o văd p-aia, cu o privire de viperă, că îl întrerupe pe moşu din vorbă şi-l execută: " ce te bagi, domnule, cum îmi cresc eu copilul!?!..."
Reacţionez aşa cum mă ştiu: "păi madam, pare că vrei să-l omori, nu să-l creşti!".
Ambii rămân buimaci, iar eu o tund în scara blocului tremurând de frica răutăţii mele.

în caţavencul curent e un articol al unui meşter mare, nu calfă, ci zidare, în care ni se explică cum a apărut beleaua asta de iepuraş în peisagiul sfintei sărbători de Paşti. Andrei Găitănaru povesteşte cum că zeiţa de neam nordic Eostre a găsit o pasăre moartă şi s-a apucat s-o învieze şi neavând toate ştiinţele necesare i-a ieşit un iepuraş... iepuraşul ca să-i mulţumească i-a adus drept ofrandă zeiţei propriile ouă vopsite că el tot pasăre se ştia. (glumele de autobază nu-şi au locul în această poveste inocentă)
creştinii au profitat de acestă candidă sărbătoare păgână pe care nu au putut-o eradica şi i-au adăugat sensul solemn al Învierii, iar de aici vine şi numele de Easter. ba, cică, de-aici provine şi prefixul "austro" ceea ce înseamnă "a străluci", adicătelea se leagă tot de lumină.

cam asta ar fi povestea lighioanei urecheate care face oo. roşii!

şi cum a zis alt mare ciumec: "Licht, mehr Licht!"

lumină s-avem!

2010? review

s-a dus şi 2010…
ce pot spune despre acest an?
Probabil cel mai greu din ce am trăit până acum. Am trecut prin nişte încercări dificile la care am făcut faţă cu ajutorul celor dragi mie. Mi-am adus aminte că am voinţă şi am depăşit nişte impasuri ca nişte porţi ale infernului. Le spun porţi şi nu trepte pentru că nu am urcat dar nici nu am coborât.
Cel mai urât lucru pe care l-am suportat a fost trădarea, pe care, se pare că nu prea o suport. Camaradul cu care stăteam spate în spate la rele şi faţă în faţă la bune m-a înşelat şi m-a minţit cunoscând credinţa mea şi ştiind că poate să facă orice în spatele meu fără umbra îndoielii. M-a afectat foarte rău şi cred cu tărie în explicaţiile potrivit cărora proverbul „ce nu te omoară, te întăreşte” sau „orice şut în cur e un pas înainte” sunt nişte prostii. Rănile ce le lasă traumele „a ceea ce nu te omoară” sau „şutului” lasă nişte cicatrici care nu se vor mai vindeca vreodată. Nu vreau să fiu patetic dar există oameni ce calcă pe cadavre căutând cu disperare orgasmul fizic şi fericirea forţată.
Cel de-al doilea lucru rău e să fii înştiinţat pe 1 decembrie că rămâi fără job începând cu 15 ale lunii, când şansele să-ţi găseşti ceva rezonabil, adică să-ţi asiguri subzistenţa, că nu îndrăznesc să sper la mai mult, sunt egale cu zero…
Cel de-al treilea, ca o consecinţă a celui de-al doilea, e că sunt la un pas de a rata continuarea şcolii pe care am început-o anul trecut, din lipsa banilor. E cel mai grav lucru ce mi s-ar putea întâmpla…
Aş putea să mai adaug şi alte întâmplari rele dar nu vreau să fiu cârcotaş; ar părea nesemnificative.

Lucruri bune?
Am terminat anul I cu rezultate bunicele, chiar dacă am avut două restanţe.
Busse s-a căsătorit cu Ada după 8 ani de convieţuit.
Am dat jos mai mult de 20 kg, iar lumea din jurul meu se minunează de viteza şi voinţa de care dau dovadă. Bucuria mea a fost să constat că haine abandonate că nu mai încăpeam în ele acum îmi sunt largi, nici nu am avut ocazia să mă bucur la momentul potrivit că încap în ele iar! Slăbitul merge însă, mână în mână cu lipsa alcoolului, iar aici am rezolvat în stilul meu caracteristic: tăiete complet! Şi probabil definitiv… de fapt am băut în ziua de Crăciun un pahar de vin alb, iar de reveillon o sticlă de cabernet sauvignon, dar acum gata!
Aş fi vrut să tac dar nu pot… am cunoscut pe cineva foarte plăcut şi compatibil, însă situaţia mea materială încă nu-mi permite să transform întâlnirea într-o relaţie…
Mai adaug că mi-e destul de frică să nu stric o jucărie pe care nu ştiu s-o asamblez şi parcă nici nu găsesc tubul cu lipici… dar i-am citit instrucţiunile şi mi-o doresc enorm.
Cam asta ar fi…
A! uitasem… am făcut un set complet de analize şi sunt sănătos aşa cum mă ştiam… cu o mică excepţie, moştenesc una din bolile lu’ tata, dar mi-a zis doctoriţa că dacă am luat-o din pripă, cu 20 de ani înaintea lu’ tata, o voi ţine sub control şi n-o să mă răpună…

Ce vreau de la 2011?
O să le pun în ordinea priorităţilor cronologice:
În primul rând un job ca să poci supravieţui fără ajutor, de unul singur. Sau potu’ ăl mare la loto, deşi n-am avut cu ce juca…
Vreau să pornesc la drum cu ea. De tot!
Trebuie să găsesc o soluţie să nu renunţ la şcoală. Chiar dacă ajung să fac lucruri neortodoxe!
Să mai dau jos ca la fo’ 20-25 de kile…
Să-mi iau bicicletă şi să încep să mă mişc. Sunt invitat la sală de doi amici dar nu prea e genul meu…
Să nu mă mai tund tot anul. (oare să mă bărbieresc?)
Ar mai fi ceva, dar asta nu spui!

La mulţi ani!

...scurtă continuare la articolul cu colindătorii.

aseară, 27 dec, pe la ora 19, am auzit ultima bombă de colind pe str. valea Oltului...
tot o tobă spărtigoasă acompaniată de ce credeţi dragii tetii?... o vuvuzea, teteo!
incredibil... hilar... grotesc...

Colindători?

Aseară, 21 dec. ora 18… eram la piaţa Unirii…
În parcul din faţa magazinului pe o scenă nişte artişti populari se căzneau să imite cât mai bine un pleibec chinuit destul de zgribuliţi pe o scenă. În parc brazi construiţi din fiare şi plini de luminiţe. Pe trotuar parcată o utilitară cu generator mormăia oferind energia necesară circului.
Magazinul Unirea sclipea din mii de beculeţe, în faţă la mecdonald tineri ce se aşteptau unii pe alţii, şuţi, taximetrişti obişnuiţi şi cocalari ţepari, lume pestriţă. Fauna omniprezentă în faţa stabilimentului…
Traversez spre raiffeisenul de lângă biserica sf. Ioan, aia translatată pe timpurile lu Pif, arză-l-ar focu’. Intru în bancă şi rezolv treaba în 2 minute, iar când ies se auzea dinspre magazinul cocor un zgomot de tobe şi fluiere, ceva cam ca pe stadioane… Când i-am văzut mai bine erau vreo 10-12 ţigani prăpădiţi şi rebegiţi de frig, echipaţi în nişte boarfe zdrenţuite şi jegoase poreclite costume naţionale. Această gloată făcea un zgomot demonic cu pretenţii de colind… nu era decât o hoardă de barbari păgâni obosiţi şi cam beţi ce nu avea nicio legătură cu uratul de sărbători.
Peste o jumătate de ceas în tramvaiul 21 spre obor, un alt reprezentatnt al etniei conlocuitoare a colindat dintr-un acordeon ce apucase şi timpuri bune un mix din care am identificat clar jingle bells, valurile dunării, drumurile noastre toate, etc, şi alte colinde neaoşe, româneşti, ce mi-au umplut sufletul de sfânta bucurie a sfintelor sărbători.
După ce a coborât (sau s-a potolit) acordeonistul a ieşit la rampă un puradel ce a cântat câteva strofe din colinde şi bineînţeles, nelipsitul jingle bells. Acesta a fost agăţat de o altă rroamă oacheşă de vreo 22 de ani care i-a dat un leu şi l-a provocat să cânte ultimul salam. Releele mi-au mers greu până am decodificat că garoaica voia să-i fie interpretată ultima creaţie a canautorului multimiliardar nu-ştiu-cum Salam… Copilul nu a mers pe această provocare intuind că in această stagiune se cântă numai colinde.
Revenit în cartierul de baştină văd o altă adunătură de inşi îmbrăcaţi în fantome cred, că alea nu puteau fi costume naţionale, ci doar nişte biete cerşafuri nespălate… care băteau o tobă spartă şi scheunau din nişte alămuri coclite de milenii, ceva ce suna a muzică de bâlci sau circ…
E drept că nu mă pricep la muzică deloc, dar alea nu erau colinde…
Aşadar, să aşteptăm colindători adevăraţi… dacă or mai fi…

toamnă...

Am mai scris eu pe undeva că unele anotimpuri vin într-o zi, fără să anunţe dinainte cumva.
Aşadar, toamna a venit duminica trecută, hotărâtă, dintr-o sâmbătă caniculară dând-o direct pe 12 grade (Vlad Ţepeş, jud. Giurgiu) la ora 7, duminică 29, august ac.
Nu m-am repezit să scriu despre asta, dar iată că azi la ştiri văd că a nins vreo 10 cm. pe la Capra pe Transfăgărăşan, şi prin Parâng.
Nu-i d-a bună vacii noastre, îl văd pe tetea cu pielea ei pe băţ!
Canicula s-a dus! Başca, că ieri şi azi am strănutat de câteva ori, iar berea mi se pare din cale afară de rece!
Lumea pe străzi a scos la plimbare ţoalele de toamnă, am văzut chiar jachete groase.
Dezolant!
Eu încă ţin steagul sus şi port încă sandale, budigăi şi cămăşuţe, aşa încât să chem vara înapoi.
Şaman curat! nu prea ştiu eu incantaţii dar sper să readuc vremea plăcută până prin decembrie, aşa...
Afară nu mai miroase a vară, s-a terminat!
Vine bălana!

Tragedia de la maternitatea Giuleşti - diversiune mediatică

Alaltăieri după-amiază s-a întâmplat tragedia aia cu incendiul de la maternitatea Giuleşti în care şi-au pierdut viaţa patru bebeluşi iar alţi şapte sunt în stare gravă, desigur, ştiţi cu toţii...

Dincolo de această catastrofă am observat următoarea diversiune a autorităţilor:
în prima fază, în buimăceala aia generală, s-a anunţat "o explozie la instalaţia de aer condiţionat a spitalului, urmată de un incendiu". M-am mirat de toată chestia ştiind că instalaţiile de aer codiţionat nu "explodează" şi cu atât mai puţin nu iau foc din cauză că agentul de răcire nu arde!
în faza a doua din comunicat lipsea noţiunea de "explozie" şi numai unele televiziuni au spus limpede că nu a explodat nimic, şi că a fost doar un incendiu.
în faza a treia au apărut specialiştii care au dezvăluit opiniei publice că aerele condiţionate nu explodează; se poate auzi o fîsîială la unitatea externă unde presiunea e mai mare, nicidecum la interior, atunci când se pierde freonul datorită unui accident, şi că freonul sau agentul de răcire NU ARDE!
în faza a patra au spus clar pompierii că incendiul s-a produs ca urmare a unui scurtcircuit care nu avea legătură cu instalaţia de climatizare, care dealtfel este în stare de funcţionare cu excepţia spliturilor arse de incendiu.

Las la o parte că aerul condiţionat într-o "unitate spitalicească", ca să folosesc limba de lemn a autorităţilor, e un minim de confort cam cum ar fi să ai weceu cu apă curentă în locul budei din fundu curţii care merge pe ziare sau coceni.
Las la o parte că pruncii ăia fragezi şi transparenţi ca meduza, născuţi prematur au nevoie de aer condiţionat pentru supravieţuire, nu moft, nu ca noi care mai băgăm un duş sau beri sau alte răcoritoare...

Atitudinea autorităţilor faţă de aparatele de are condiţionat e ostilă, iar cu această diversiune au reuşit să mai convingă ceva părţi din mase cât e de păgubos şi periculos să ai aşa ceva...
La ştiri mereu văd cum ni se recomandă să setăm diabolicele maşinării cu 5 grade mai rece decât ce e afară, ca să n-o dăm în pneumonii, ceea ce e ca şi cum ţi-ai cumpăra un ventilator şi i-ai învârti elicea cu mâna ca să nu încarci sistemul energetic şi să nu cumva să te tragă curentul.
În antiteză, înainte cu 10-15 minute, dau în prime-time câţi au mai mierlit-o în stradă din cauza caniculei şi le recomandă tuturor (bătrânilor în special) să mai intre câte-o oră, doo prin mall-uri sau prin magazine cu aer condiţionat să se mai răcorească.
Nu e clar dacă e bine sau rău să ai/foloseşti aerul condiţionat. De fapt e bine să-l ai şi să-l foloseşti între 3 şi 5 dimineaţa când e sistemul energetic mai relaxat. Sau să îl ai, să nu-l porneşti şi să te bazezi pe placebo...
În opinia lor aerul condiţionat pare un privilegiu al burgheziei putrede care vrea să bage în colaps "sistemul energetic naţional" şi e privit ca o plagă care va aduce numai rele... Cei ce folosesc aşa ceva sunt împotriva celor mulţi care suferă, iar asta se va amplifica ca bulgărele de zăpadă. Zăpadă am zis? Pfuaiiiiii!!!
Mie îmi cam seamană cu păţaniile noastre de iarnă când mereu ne ia iarna pe nepregătitte în decembrie-ianuarie-februarie; tot aşa şi vara... în iulie-august ne prinde cu sistemul energetic nesuplimentat...

După principiul neaoş cum că mortul e de vină e posibil să aflăm că bebeluşii, după ce băuseră câte un kil de vodcă s-au jucat la butoane la aeru condiţionat ca să scoată fumul de ţigare din cameră...