Mai trecu unul…
La 23:50 m-am postat să văd Marea Bubuială sau Marea Ardere De Bani Pe Bombardele.
Eu, unul, nu mai cumpăr sau lansez nici un fel de artificii sau alte dispozitive pirotehnice de agrement deoarece acum câţiva ani mi-a bubuit unul în mână deşi îl manevrasem corect şi m-am cam fript…
La incidentul ăla am avut o experienţă unică, pe care ar fi bine să o avem toţi, iar hazardul a făcut să scap fără mari vătămări. Am aprins fitilul unei drăcii din ăsteia iar în următoarea secundă mi-a explodat în mână deşi cea pe care o folosisem cu câteva secunde înainte, identică, funcţionase corect împrăştiind nişte scântei colorate.
După explozie senzaţia a fost cam aşa:
Am deschis ochii şi am simţit că am nisip în ei, erau de fapt particule carbonizate, imaginea era cumva neclară de la buimăceală şi de la fum, iar faptul că vedeam cu amândoi era semn bun! Imaginile păreau ireale. Cei din jurul meu se dezmeticeau cam cu aceeşi viteză cu mine.
Urechile îmi ţiuiau şi ceea ce auzeam părea că provine dintr-o sursă aflată la mare distanţă. În nări mă ustura mirosul de pucioasă. Buzele îmi erau pârlite, senzaţia fiind aceea a buzelor arse de ger. Mi-am privit mâinile, în afară de nişte negreală şi lipsa părului pe anumite porţiuni erau întregi.
Apoi mi-am privit prietenii din jur, erau toţi ok dar speriaţi rău. Unul din ei îmi zice să-mi sting tricoul. Într-adevăr tricoul ardea mocnit pe mine, pe burtă pe o suprafaţă de câţiva centimetri pătraţi. Pielea îmi sfârâia pe o suprafaţă cam cât o monedă de 50 de bani.
Unul zice să mă ducă la spital, altul zice că „nu moare Dracul aşa uşor; unde dracului aţi mai văzut voi raţă înecată…”
După vreo 2 ore am făcut inventarul. În afară de arsura de pe burtă nu aveam cine ştie ce pagube, îmi lipsea o juma de sprânceană, părul de pe antebraţe, de pe burtă şi miroseam a porc proaspăt pîrlit. Mai aveam nişte mici arsuri pe ici, pe acolo, însă nesemnificative. Ăilalţi n-aveau nici pe dracu!
În scurt timp au fost eliminate bănuielile că aş fi greşit eu, toţi folosisem pocnitorile alea…
Toate una peste alta am scăpat uşor şi am facut şi fac haz de necaz de acea întâmplare dar eu nu mai risc.
Pe la 0:30 s-a cam termenat totul.
Am mai tras de timp şi în jur de ora 2:30 eram în pat gândindu-mă cum să fac să adorm şi să nu am coşmaruri de la emisiunile de revelion 2009…
La mulţi ani!
cara mengobati wasir pada ibu menyusui
Acum 7 ani
3 comentarii:
Cel mai nasol revelion, a fost ăla care m-a prins pe stradă.Nu de alta, dar mă simţeam ca într-un mini război când au dat aştia drumu' la boambe...ba chiar una a trecut destul de aproape de mine.Şi apoi m-am uitat şi eu ca tot omu' în sus sa văd steluţele şi n-am mai văzut nimic...îi zburase unuia o bucată din petardă drept în ochiu' meu.Deci nu mai vreau.
Cel mai comic revelion (de fapt after-revelion) a fost ăla în care taică-tu l-a trimis pe busse a 2-a zi sa caute menghina pe jos :)
Nu uita Mel, că Busse a trebuit să caute o menghină picată la datorie, tata montase pe ea un dispozitiv pe care era un arsenal întreg de artificii, care odată aprinse, au degajat o forţă mai mare decât greutatea ei...
futu-te-n gura cu bombele tale ! motivul pentru care noi n-am patit nimic atunci e ca erai tu mare ( ca intindere ) , ca daca erai mai piticanie , ne cautam mai milti sanatatea la municipal in noaptea aia . bine ca te-ai lecuit !
Trimiteți un comentariu