Roboţi la bănci

Plata facturilor de utilităţi a devenit din ce în ce mai greoaie datorită băncilor care, azi au, mâine nu mai au, contracte cu funizorii… Comisioanele mari au îndepărtat furnizorii.
Din băncile rămase care au posibilitatea de a încasa cât mai multe tipuri de facturi a rămas BRD care are în filiale un „robot”, un terminal, exact sub forma consacrată a unui robot închipuit în anii 50… roşu, înalt de doi metri, cu capul cubic cu nişte leduri în chip de ochi şi gură zîmbitoare… pe pieptu-i de aramă (în realitate e de plastic!) se găseşte maşinăria cu care îţi scanează şi încasează facturile…
Până acum ceva timp s-a dovedit a fi o invenţie bună pentru românul de rând familiarizat cu funcţionarea minimală a unui computer… totul mergea repede!
Cei ce nu puteau să se descurce, în special bătrânii, erau goniţi de operatoarele de ghişeu către robot în ideea de a se mai distra niţel pe spinarea lor…
Consilieii principali în folosirea „roboţilor” sunt badigarjii băncii care cu această ocazie demonstrează că nu fac umbră planetei chiar degeaba.
Cănd aceştia nu sunt disponibili, babele se aşază la coadă şi se roagă, de obicei, de clientul din spatele lor să le ajute.
Eu am ajutat de nenumărate ori diverse persoane în faţa robotului…
Când un lucru merge bine în Românica trebuie să i se întâmple ceva ca să se aleagă praful…
În ultimele luni robotul s-a aglomerat din ce în ce.
Azi, de exemplu, am ajuns acolo la ora 11 am şi coada la robot era de vreo 8 persoane…
Am plecat la alte treburi şi am revenit pe la 11:45. mai erau 3 inşi… 2 doamne sărite binişor de 65 de anişori şi un nene cam la 50-55.
Nenea din faţa mea avea o singură factură în mână dar una din bătrâne avea facurile de gaz de la juma de bloc… Omul a ajutat-o pe femeie să plătească facturile alea dar a făcut mişto elegant de ea în permanenţă… în discuţie se mai băgaseră vreo 2 băieţi dar nu aveau umorul ăluia:
- Doamnă, după ce terminăm mă duceţi la o prăjitură!
- Da, da, sigur!… zice babeta în zeflemea...
- Păi e normal, că vă ajut de juma de oră să plătiţi facturile la juma de bloc!
- Eu sunt administratoarea blocului şi facturile sunt de la fiecare scară în parte…
- Aaaaa… deci lucraţi pe firmă?... Păi ar fi trebuit să vă cer comision la fiecare factură în cazu ăsta, vedeţi, eu băiat modest mă mulţumesc cu o prăjitură…
În tot acest timp ei manevrau împreună robotul şi plăteau facturi. Când termină treaba baba fuge către ieşire aruncând un mulţumesc peste umăr. Omul zice în urma ei:
- Staţi doamnă, nu fugiţi! Aşteptaţi-mă afară şă mergem la prăjitura aia…
- Eh, hai lasă, nu am timp de glume… şi dispare pe uşă
El zice oarecum retoric în timp ce-şi scana factura:
- Eu am avut timp de matale… apoi către băieţii ăia: vedeţi mă cum e lumea?
Zici să-i ajuţi că sunt bătrâni, iar ei nici o prăjitură nu vor să dea… Apoi gagiul schimbă macazul şi se ia de gagicile din bancă…
- Pensionarii sunt necunoscători şi tot aşa multă lume, iar voi aveţi roboţi complicaţi şi luaţi comisioane de bubuiţi, da’ un om să stea să încaseze de la ăştia care nu se pricep nu angajaţi…
Măcar puneţi mai mulţi roboţi în bancă să nu se mai facă coadă; un robot pentru începători, un robot pentru avansaţi, altu pentru…
Dacă până atunci doar mustăcisem, acum când am auzit-o pe-aia cu roboţii pentru avansaţi şi începători am izbucnit în râs! Şi după mine toată lumea…

Toţi dracii pe care mi-i făcusem aşteptând la coada aia au dispărut în momentul poantei ăleia…
Am ieşit din bancă zâmbind aşa cum li se întâplă puţinor români!