Cum m-am lăsat de ţigări...

am fumat între 1990 şi 2004 în jur de 13 ani şi-un pic...
în dimineaţa zilei de întâi februarie 2004 am rezistat tentaţiei de a aprinde ţigara, lucru pe care-l făceam la aproximativ 30 de secunde după ce mă ridicam din pat... (eram într-un hotel în germania... călător grăbit...)
cafea nu mai beam de prin anii 95-96 nu mai ţin minte cu precizie, nu am fost mort niciodată...
ţin minte perfect momentul, cu o zi în urmă era să fac o prostie destul de mărişoară...
cum spuneam, eram în germania şi veneam către casă cu maşina unui client şi pe autostradă la peste 200 kmh am aruncat chiştocul pe geam care a intrat înapoi direct pe tapiţeria de piele... m-am întors să-l culeg, am pierdut direcţia, am recuperat-o... iar la viteza aia numai Dumnezeu bunuţul a decis să mă mai lase o vreme pe lumea asta... eram singur pe toată autostrada, nu vedeam maşini în oglindă, nu vedeam înainte...
după ce m-am văzut scăpat din toată povestea mai aveam cam 300 km pâna la locul unde urma să mă opresc... acei 300 km i-am parcurs în aproximativ 3 ore... sau poate mai puţin...
m-am gândit numai la părinţi, la nevastă-mea, la ultimele imagini pe care le văzusem înainte ca maşina să intre în vrie... ar fi putut fi ultimele... apoi la cele în care am redresat-o. s-a creat o breşă, un interval între cine fusesem până atunci şi cine eram după... doar o spaimă...

gândurile de a renunţa la fumat le aveam de vreo 3 ani mai mult sau mai puţin... spaima aia a apăsat butonul unui gând frământat mai multă vreme...

ce am fumat?
multe...
au fost perioade în care ţigările au fost diferite mult...
am început cu BT, Vikend, Vek, Golden Deer, sau uneori, de nevoie, mahoarce româneşti...
am avut ocazia să fumez Carpaţi fără filtru sau chiar Mărăşeşeti excelente comparativ cu alte gunoaie româneşti...
prin 91 am intrat în epoca LM cumpărate exclusiv de la un chioşc de lângă magazinul Cocor...
la vremea aia românul fuma Assos la greu... mie nu mi-au plăcut...
apoi am dat-o în Chesterfield care erau bune totdeauna pe timpurile alea...
între timp dădusem peste Gitanes sau Gauloises fără filtru dar nu prea le găseai...
a venit vremea Camel şi am nimerit şi nişte mahoarce fără filtru pe o reţetă aproape de ww2... bune!am mai avut o perioadă gustul pentru Viceroy.
apoi s-a instalat Marlboro pentru că nimic nu mai era cum fuseseră...

toate, una peste alta, am rămas fidel Gitanelor pe care le găseam greu, dar le găseam, după mintea mea cele mai bune ţigări chit că sunt cam tari...

cât fumam?
cam 50 bucăţi pe zi, dar dacă mă angrenam în şpriţane nemiloase nu mai exista limită...
dacă aveam numai Gitanes nu depăşeam 40 indiferent de cât beam... erau strong...

iată că s-au împlinit 5 ani de când nu mai fumez...
ce să vă zic?...
am luat 35 de kile sau mai mult... mi-e frică să mă mai cântăresc...

în ăştia 5 ani nu am mai fumat DELOC şi mai petrec cu prietenii care nu-mi dădeau nicio şansă că nu voi mai fuma... suport destul de bine fumul lor atât cât pot... nu-i blamez deşi fac băşcălie gravă de ei...
unii s-au lăsat de fumat de căte 5-6 ori căte maximum o săptămână...
am constatat că toate ţigările miros otova în zilele noastre, chit că sunt marlboro din comerţ sau ţigări de mâna a 3-a contrabandă Ucraina... la fel put...
încă accept fumătorii, deşi simt că la un moment dat nu se va mai putea din cauza putorii...

gânduri de viitor?
ŢIGĂRILE SUNT UN CAPITOL TERMINAT DEFINITIV PENTRU MINE...
mă gândesc să renunţ la bere şi alte alcooale pentru ca să dau acele multe kile în plus...

sfaturi?
nu dau sfaturi nimănui! nu ştiţi oare că fumatul e nociv cu mulţi ani înainte de a băga ţigara în gură?
voinţa este singura cale clară de a scăpa de ţigări...
ţigările trebuie tăiate fără sfaturi, fără Nicorette, sau alte vrăjeli...

sevrajul durează între 4 şi 8 zile... la mine a durat doar 3, dar eu mă autoeducasem să scap de ele câţiva ani...

am 5 ani de când nu mai fumez dar am nopţi în care visez tot felul de scenarii în care fumez zdravăn, iar dimineaţa mă trezesc superbosumflat şi în a doua secundă când fac priză cu realitatea devin foarte vesel şi binedispus...
viciul şi-a lăsat oarece racile în subconştientul mea, iar visele urâte sunt tributul pe care trebuie să-l plătesc cine ştie cât de-aici înainte...